Castelele si palatele din Romania construite intr-o varietate arhitectonica de stiluri de o imensa valoare artistica, in afara faptului ca reprezinta un scenariu istoric cu o forta evocativa si poetica fascinanta si sugestiva, va invita toate sa le descoperiti.Sibiu, Sighisoara, Medias, Targu Mures, orase medievale din Transilvania strabatute de stradute pitoresti povestesc cu vivacitate despre trecerea teutonilor si a saxonilor in timp ce dintre castelele feudale cele mai reprezentative trebuie sa amintim pe cel de la Bran al principelui Dracula si Castelul Corvinestilor de la Hunedoara al contelui Iancu, tatal regelui Ungariei, Matei Corvin.
Mai jos va prezentam o lista cu cele mai importante castele din Romania:
In captiala Romaniei, Bucuresti se gasesc urmatoarele:
Situat la 30 km de Brasov, intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, Castelul Bran este un important monument national si punct de reper al turismului din Romania, datorita atat frumusetii lui, a peisajului, cat si a legendei contelui Dracula, al carui spirit bantuie inca aceste locuri stravechi.
Prima atestare documentara a Castelului Bran o reprezinta actul emis la 19 noiembrie 1377 de Ludovic I d'Anjou prin care brasovenii primeau privilegiul de a construi Cetatea "cu munca si cheltuiala lor proprie" ... In schimb, regele confirma subordonarea a 13 localitati fata de Cetate. Conducerea Cetatii Bran era incredintata unui castelan, care avea si atributii jurisdictionale, iar garnizoana permanenta era compusa din arcasi si balistari. Intre anii 1419-1424, Cetatea revine in posesia lui Sigismund.
La sfarsitul secolului al XV-lea Cetatea Bran este subordonata autoritatii comitetului secuilor, raspunzator de apararea sud-estului Transilvaniei, iar din timpul lui Iancu de Hunedoara trece sub conducerea voievodatului Transilvaniei. De-a lungul vremii Cetatea Bran si-a indeplinit cu prisosinta rolul de aparator impotriva invaziei turcesti.
La 1 Decembrie 1920 Consiliul orasenesc al orasului Brasov doneaza Castelul Bran Reginei Maria a Romaniei Mari, ca semn de recunostinta fata de contributia sa la infaptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
Intre anii 1920-1927 Castelul Bran a fost restaurat sub conducerea arhitectului Curtii Regale, Carol Liman, care il transforma intr-o frumoasa resedinta de vara, inconjurata de parc, cu alei de promenada, lac, fantani, terase de popas, construind si Casa de ceai. In anul 1938 Regina Maria lasa prin testament Castelul Bran, cu intreg domeniul, fiicei sale Principesa Ileana, care-l stapaneste pana in 1948.
Dupa expulzarea din tara a familiei regale, in anul 1948, Castelul Bran a intrat in proprietatea statului roman, ramanand o perioada abandonat si devastat. Din 1956, partial amenajat, Castelul a fost deschis ca muzeu de istorie si arta feudala. Fiind intr-o stare avansata de degradare, in anul 1987 Castelul intra in restaurare, lucrare terminata in linii mari in 1993. Definitivarea organizarii muzeistice se va face dupa noi criterii, rezultat al cercetarilor din ultimii ani.
De pe netedul ses al Barsei se zaresc de departe ruinele masive ale cetatii Rasnov, construita pe un deal stancos. Ridicata cam in acelasi timp cu cetatea Prejmer, ea este amintita prima oara in documentele anului 1355. In secolele urmatoare este refacuta si consolidata in mai multe randuri. Intre zidurile cetatii si-au gasit adapost si trupele lui Mihai Viteazul, care s-a oprit aici dupa infrangerea de la Miraslau (1600). Domnul a asteptat la Rasnov sa-i soseasca din Tara Romaneasca intaririle necesare refacerii armatei sale.
Situata pe drumul de veche traditie Brasov-Rucar-Campu-lung Muscel, ce lega Transilvania de Tara Romaneasca, cetatea a facut fata multor asedii; o singura data luptatorii ei au trebuit sa deschida portile, in anul 1612, din cauza lipsei de apa.
Acest eveniment revine in memorie si datorita fantanei pe care o vedem in mijlocul cetatii ruinate. Cu cata truda trebuie sa fi fost sapata in stanca dura fantana adanca de peste 150 m!
Cum arata odinioara cetatea? O plimbare printre ruinele camerelor de provizii, de-a lungul zidurilor groase, cu galeriile de unde luptatorii rasnoveni aparau cetatea, sau la "Ograda" - locul unde erau aduse vitele la adapost - ne poate sugera contururile ei.
O imagine tot atat de sugestiva ne-o ofera si muzeul din Rasnov, in care armele, uneltele, stampele si alte obiecte de epoca evoca atmosfera acelor vremuri si intregesc istoricul puternicei cetati.
Program de vizitare
Zilnic 08:00-20:00
Taxa intrare
Adulti: 10 Ron ( 3 euro )
Elevi/studenti: 4 Ron ( 1,3 euro )
Fise pentru binoclu (dispus pe locul punctului de observatie al Cetatii) - 1 Ron
In interiorul cetatii exista Taverna, un mic restaurant unde se poate servi masa.
Ridicat in secolul al XIV-lea, pe locul unei vechi intarituri, pe o stânca la picioarele careia curge pârâul Zlasti, castelul este o constructie mareata, cu acoperisuri inalte si divers colorate, cu turnuri si turnulete, ferestre si balcoane impodobite cu dantelara pietrei cioplite.
Fiind una dintre cele mai mari si vestite proprietati ale lui Iancu de Hunedoara, castelul cunoaste in timpul acestuia insemnate transformari. El devine astfel o somptuoasa locuinta, nu numai un punct strategic intarit. Cu trecerea anilor, diversii stapâni ai castelului i-au modificat infatisarea, imbogatindu-l cu turnuri, sali si camere de onoare. Galeria si donjonul - ultimul turn de aparare (turnul "Ne boisa" = Nu te teme), ramase neschimbate de pe timpul lui Iancu de Hunedoara, precum si Turnul Capistrano (dupa numele unui vestit calugar de la curtea castelului) reprezinta câteva dintre cele mai semnificative parti ale constructiei. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare incapere de receptii), Turnul buzduganelor si Bastionul alb care servea drept depozit de bucate, Sala Dietei, având medalioane pictate pe pereti (printre ele se gasesc si portretele domnilor Matei Basarab din Tara Româneasca si Vasile Lupu din Moldova). In aripa castelului numita Matia se mai desluseste destul de vag, o pictura referitoare la legenda cu corbul de la care se zice ca isi trag numele urmasii lui Iancu de Hunedoara (Corvini).
In curtea castelului, alaturi de capela zidita tot in timpul lui Iancu de Hunedoara, se afla o fântâna adânca de 30 de metri. Dupa legenda, aceasta fântâna ar fi fost sapata de trei prizonieri turci, carora li s-a promis libertatea daca vor ajunge la stratul de apa. Dar dupa 15 ani de truda, când au terminat fântâna, stapânii nu s-au tinut de cuvânt. Se spunea ca inscriptia de pe zidul fântânii inseamna "Apa aveti, dar suflet, nu". In realitate, continutul descifrat de specialisti este "Cel care a scris aceasta inscriptie este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de lânga biserica".
Castelul a fost restaurat si transformat in muzeu.
In anul 1873, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, venit la tronul Romaniei in 1866, incepea construirea Castelului Peles la Sinaia (localitate care la acea data se numea Podul Neagului) pe locul cunoscut sub numele de Pietrele Arse.
Locul ales de principe pentru castelul sau era salbatic dar pitoresc, ceea ce probabil l-a si atras. Carol vine pentru prima data la Sinaia in 5-6 august 1866, cand este gazduit la manastirea din localitate, ridicata in 1695 de spatarul Mihail Cantacuzino.
Din 1872 principele isi cumpara terenul, 1000 de pogoane, si ii solicita arhitectului Wilhelm Doderer, de scoala germana, realizarea planurilor viitoarei resedinte.
Lucrarile incep in toamna anului 1873, dar piatra fundamentala a castelului va fi pusa pe 10/22 august 1875. Dupa 1876 lucrarile Pelesului sunt in grija arhitectului Johannes Schultz, asistentul lui Doderer, mai usor de convins in modificarea planurilor initiale. Pe 7 octombrie 1883 are loc inaugurarea oficiala. La aceasta data se incheie in fapt prima etapa de constructie a castelului; activitatea continua, Pelesul fiind transformat si amplificat, la forma actuala ajungandu-se in 1914. Lucrarile dintre 1893-1914 au fost incredintate arhitectului ceh Karel Liman care-si pune o puternica amprenta asupra castelului si care construieste si celelalte edificii din complex.
Caracteristicile arhitecturii exterioare ale Castelului Peles sunt specifice stilului neorenasterii germane: profiluri ascutite, verticale zvelte, forme neregulate, fragmentarea compozitiei fatadelor, asimetria corpurilor, abundenta lemnului sculptat si a elementelor decorative.
Terasele castelului, in stilul neorenasterii italiene, sunt impodobite cu statui, vase, coloane, fantani, acestea contribuind la reusita arhitecturii peisagistice a ansamblului.
Ca si la exterior, si in interior se intalnesc elemente ale neorenasterii germane, dar exista si incaperi in diverse alte stiluri, reluari ale renasterii italiene, engleze, barocului german, rococo-ului, stilului hispano-maur, turcesc etc.
Holul de onoare,Salile de arme, Sala de consilii,Cabinetul de lucru, Sala veche de muzica , Sala florentina, Sala maura, Sufrageria, Salonul turcesc, Sala de teatru, Scara de onoare, Sala de concerte, Dormitorul pentru oaspetii princiari, Apartamentul imperial.
Cetatea Deva are o datare sigura: anul 1269. Urme mai vechi descoperite in acest loc duc insa firul vietuirii pana in zorii istoriei umane, apoi in perioada statului dac si stapanirii romane. In timpul feudalismului, viata cetatii era legata de numeroasele si grelele munci pe care taranii iobagi trebuiau sa le faca: pastrarea si apararea zidurilor cetatii, saparea santurilor, taierea lemnelor si a hatisurilor s.a. Aceste impovaratoare obligatii au facut ca cetatea sa devina, in decursul veacurilor, tinta multor rascoale. In anul 1784, in timpul rascoalei conduse de Horia, Closca si Crisan, stapanii cetatii au opus rezistenta atacurilor iobagilor si minerilor din Muntii Apuseni. Neinarmati si lipsiti de o buna organizare, rasculatii nu au reusit sa cucereasca cetatea asediata. Siliti sa se retraga, ei au lasat in mana nobililor 86 de prizonieri, carora li s-au taiat capetele, iar trupurile le-au fost aruncate intr-o groapa comuna, in spatele cetatii.
Stapanii Devei au intampinat cu ostilitate si pe Mihai Viteazul, cand acesta se indrepta in 1600 spre Praga, in speranta de a gasi la curtea imparatului Rudolf ajutor impotriva Imperiului Otoman: "...din cetatea Devei indreptara tunurile asupra mea si inecara in Mures mai mult dintre ai mei".
Zidurile cetatii au inchis intre ele si pe multi luptatori pentru dreptatea si libertatea poporului, iar in timpul revolutiei de la 1848 aici s-au dat crancene batalii intre trupele revolutionare maghiare si armata tarista, venita sa inabuse revolutia:
O explozie produsa in 1849 in magazia cu praf de pusca a aruncat in aer zidurile cetatii, prefacand totul intr-un morman cu pietre.
Trecand printre ruinele vechilor porti, prin hrubele slab luminate, gandul ne poarta spre vremurile cand probabil aici isi gaseau adapost haiducii. Aceleasi ruine, incarcate de mister si legenda, au zamislit multe povesti, rod al fanteziei populare. Una dintre acestea arata ca cetatea a fost zidita de zane cu parul de aur, fetele unor uriasi, care certandu-se intre ele au distrus-o. O alta legenda atribuie inaltarea zidurilor harniciei unor pitici.
Cetatea este pitoresc asezata pe dealul la poalele caruia se intinde orasul modern, imbracat in haina colorata a noilor constructii. Trecand pe aceste meleaguri, la mijlocul secolului trecut, calatorul englez Paget, incantat de privelistea ce se desfasoara de la inaltimea cetatii, a marturisit ca: "Putine locuri, prin cate tari am umblat, prezinta o panorama mai frumoasa decat aceea a Vaii Muresului."
Sub dealul cetatii se afla palatul Magna Curia (azi sediul Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane), construit in sec. XVI, de plan dreptunghiular usor alungit, prevazut la coturi cu cate un decros cu aspect de bastion. Transformat de Gabriel Bethlen in 1621, Magna Curia a dobandit o infatisare prevalent baroca in sec. XVIII, cand i se adauga o scara monumentala dispre parc si un balcon polilobat.
